damblá (damblále), s. f. – 1. Paralizie, apoplexie. – 2. (Arg.) Capriciu, chef, poftă. – Mr. dămlae, dămbla, megl. damla. Tc. damla „gută” (Șeineanu, II, 153; Meyer 60), cf. ngr. νταμπλᾶς, alb. dambla, bg. damla. După Iogu, GS, VI, 383, sensul al doilea s-ar explica printr-o confuzie cu tc. damar „capriciu”; ipoteză greu de admis; trebuie plecat mai curînd de la sensul expresiei a-i veni damblaua „a paraliza”, considerat ca ceva foarte brusc și neașteptat. – Der. damblagiu, s. m. (paralitic; Arg., prost, tont; Arg., trăznit, nebun), din tc. damlali (Meyer, Neugr. St., II, 69); damblageală, s. f. (paralizie; Arg., nebunie, sminteală); damblagi, vb. (a paraliza). Vezi definitia »

GREBLÁ, greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela ceva cu grebla. – Din greblă. Vezi definitia »

Pulá, Oraș din Asia și Africa (informații pe google earth). Vezi definitia »

gâdila, gâdil v. r. 1. (d. un hoț de buzunare) a sesiza, a observa esențialul 2. (d. victima unui hoț de buzunare) a-și da seama că hoții încearcă să-l fure Vezi definitia »

(?) URLA, urlu, vb. I intranz. (reg.) A coborî, în zona Munților Apuseni (Crișana, Tara Moților). Vezi definitia »