BEI (‹ tc.) s. m. 1. Titlu nobiliar în țările din Orientul Apropiat și Mijlociu. A circulat și sub formele de beg și bek. 2. (În ev. med. în Imp. Otoman) Guvernator al unei provincii turcești sau al unui teritoriu supus turcilor. 3. (În sec. 19-20, în Turcia) Titlu acordat unor ofițeri superiori și unor înalți funcționari. 4. (Între 1705 și 1957, în Tunisia) Titlu purtat de conducătorul ereditar. Vezi definitia »

CEI, José Miguel (n. 1918), biolog argentinian. Prof. la Univ. Tucumán și Cuya (Chile). Cercetări asupra ciclului sexual la amfibieni, involuția vederii la batracienii neotropicali. A descoperit bipolaritatea fiziologică a ritmurilor interne la anure. Vezi definitia »

șătrăréi s.m. pl. (înv.) ostași sub comanda marelui șătrar (v.). Vezi definitia »

ANDREI (sec. 17-18), zugrav român. A lucrat la mănăstirile Hurezi, Polovragi ș.a. Exponennt al stilului brîncovenesc. Vezi definitia »

SĂRĂCÉI s. m. pl. (Înv.) Soldați din cavaleria neregulată a Munteniei și a Moldovei. – Tc. sarıca. Vezi definitia »