Definita cuvantului sonetă
SONÉTĂ, sonete, s. f. Dispozitiv alcătuit dintr-un berbec (II 2) care alunecă pe un stâlp vertical, cu care se bat (manual sau mecanic) piloții în sol (de obicei pe fundul unei ape), menținându-i totodată în poziția prescrisă. – Din fr. sonnette.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sonetă
TETRACLORÚRĂ, tetracloruri, s. f. Combinație a clorului cu un corp simplu tetravalent. ◊ Tetraclorură de carbon = lichid greu, incolor, cu miros plăcut care se folosește ca solvent pentru grăsimi, lacuri etc., la fabricarea insecticidelor și la umplerea unor stingătoare de incendii. – Din fr. tétrachlorure. Vezi definitia »
CÂRCIUMIOÁRĂ, cârciumioare, s. f. Diminutiv al lui cârciumă. - Cârciumă + suf. -ioară. Vezi definitia »
PÂRLITÚRĂ, pârlituri, s. f. 1. Pârleală (1). ◊ Expr. (Înv.) A da (pe cineva) pe (sau prin) pârlitură = a) a necăji (pe cineva), a face (cuiva) zile fripte; b) a ironiza, a lua în râs. 2. (Reg.; concr.) Loc ars de foc; porțiune de pădure cu copacii arși. – Pârli + suf. -tură. Vezi definitia »
táblă s.f. (înv.) grajd pentru caii boierești sau domnești. Vezi definitia »
PSIHODIAGNÓZĂ s.f. Psihodiagnostic. [Pron. -di-a-. / cf. fr. psychodiagnose]. Vezi definitia »