PLÉTORĂ s. f. 1. Cantitate de sânge sau de lichide depășind valorile normale în întreg organismul sau numai în anumite părți ale lui; stare morbidă provocată de această supraîncărcare și care se manifestă prin roșeața pielii și a mucoaselor, palpitații, puls accelerat, respirație scurtă etc. 2. Cantitate mare de obiecte sau de ființe (lipsite de valoare). ◊ Pletoră semantică = aglomerare (excesivă) de sensuri la unele cuvinte. – Din fr. pléthore. Vezi definitia »

EPANALÉPSĂ s. f. figură retorică constând în repetarea întreruptă a aceluiași cuvânt sau grup de cuvinte în propoziție sau vers. (< fr. épanalepse, gr. epanalepsis) Vezi definitia »

ARBALÉTĂ, arbalete, s. f. Armă de aruncat săgeți sau proiectile, asemănătoare cu un arc, folosită în trecut. – Din fr. arbalète. Vezi definitia »

ARHIDIECÉZĂ, arhidieceze, s. f. Arhiepiscopie. [Pr.: -di-e-] – Din lat. archidioecesis. Vezi definitia »

NEURÚLĂ s. f. stadiu embrionar următor gastrulei, în timpul căruia se formează axul cerebro-spinal. (< fr. neurula) Vezi definitia »