ANFILÁDĂ s.f. Șir, serie de lucruri (clădiri, portice, colonade etc.) așezate în linie unele după altele. ◊ Tragere de anfiladă = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere. [< fr. enfilade]. Vezi definitia »

BEÚȚĂ, beuțe, s. f. (Reg.) Pietricică albă și rotundă care se găsește prin râuri. – Din sl. bioce. Vezi definitia »

cáuă s. f. – Ființă imaginară înspăimîntătoare, bau-bau. Creație expresivă de la cuvîntul cau (cf. bau), care se spune uneori pentru a speria copiii. Originea onomatopeică a cuvîntului a fost indicată numai de Pascu, I, 116. După Cihac, II, 645, din ngr. ϰαυγᾶς „ceartă”. Tiktin îl derivă din lat. cave „ai grijă”, opinie pe care o resping Pușcariu 322 și REW 1785. În sfîrșit, Pușcariu, Dacor., V, 404-6 și DAR, pornește de la rut. kava „sperietoare”, care pare a avea aceeași origine expresivă, dar care nu convine fonetic. Aceleiași rădăcini expresive îi aparțin căuna (var. căuni), vb. (a lătra), cheuni (var. chiuni), vb. (a striga, a face zgomot), cf. scheuna, băuna. Vezi definitia »

sérjă s.f. (înv.) stofă de lână vărgată. Vezi definitia »

DIAFTORÉZĂ s.f. (Geol.) Proces metamorfic prin care șisturile cristaline se adaptează unor condiții de metamorfism mai puțin intens decât cel care a determinat formarea lor. [Cf. fr. diaphtorèse, germ. Diaphtorese]. Vezi definitia »