DISC s. n. 1. obiect plat cu contur circular. ◊ obiect rotund și plat în proba atletică de aruncare la distanță; proba însăși. 2. placă circulară de material plastic pe care sunt gravate înregistrări sonore. ◊ (inform.) suport circular magnetic pentru stocarea informației. ♦ ~ de frecvență = disc cu înregistrări speciale pentru verificarea și măsurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor. 3. muzică înregistrată pe disc (2). 4. suprafața aparentă a Soarelui sau a Lunii, văzută de un observator de pe Pământ. 5. organ sau structură anatomică circulară, plată. ♦ ~ embrionar (sau germinativ) = formație a embrionului în stadiul de blastulă la rechini, pești osoși, reptile și păsări; bănuț; ~ intervertebral = țesut fibros între două vertebre, ca un disc cu un nucleu bulbos; hernie de ~ = hernia discului intervertebral. 6. receptaculul sau partea terminală la compozee. (< fr. disque, lat. discus) Vezi definitia »

PRIETINÉSC, -EÁSCĂ adj. v. prietenesc. Vezi definitia »

CERÉSC, -EÁSCĂ, cerești, adj. 1. Care ține de bolta cerului², care se află pe cer², privitor la bolta cerului². 2. (în concepțiile religioase) Care se crede că vine din cer² (3); dumnezeiesc, divin. 3. Ca cerul² (1). 4. Fig. Fermecător, minunat. – Cer² + suf. -esc. Vezi definitia »

CARNAVALÉSC, -Ă adj. de carnaval; grotesc. (< fr. carnavalesque) Vezi definitia »

DANTÉSC adj. (Liv.) Caracteristic operei, concepției lui Dante. [< it. dantesco, cf. Dante Alighieri – poet și prozator italian]. Vezi definitia »