OBELÍSC, obeliscuri, s. n. Monument comemorativ de origine egipteană, de forma unui stâlp înalt și ascuțit la vârf, alcătuit de obicei dintr-un singur bloc de piatră și acoperit cu inscripții. ♦ Stâlp sau piesă de lemn, de piatră etc. de forma monumentului descris mai sus, folosit ca element de arhitectură. – Din fr. obélisque. Vezi definitia »

CÂRCIOGĂRÉSC, -EÁSCĂ, cârciogărești, adj. (Reg.) Care ține de cârciogar, al cârciogarului, specific cârciogarului. – Cârciogar + suf. -esc. Vezi definitia »

ANONIMUL BRÎNCOVENESC (Istoria Țării Românești de la oct. 1688 pînă la mart. 1717), cronică atribuită lui Radu Popescu sau Teodor Corbea. Relatează îndeosebi evenimentele din timpul domniei lui Constantin Brîncoveanu. Vezi definitia »

ȘVĂBÉSC, -EÁSCĂ, șvăbești, adj. Care aparține șvabilor²; în dialectul șvăbesc. – Șvab² + suf. -esc. Vezi definitia »

DONCHIHOTÉSC, -EÁSCĂ, donchihotești, adj. Caracterizat prin donchihotism. [Var.: donchijotésc, -eáscă, donchișotésc, -eáscă adj.] – Din fr. douquichottesque (după pron. sp. a n. pr. Don Quijote). Vezi definitia »