UNITARÍSM s.n. Doctrină creștină reformată, apărută în sec. XVI în diferite țări europene, care nu recunoaște decât o singură persoană în Dumnezeu; unitarianism. [Cf. it. unitarismo, fr. unitarisme]. Vezi definitia »

RAȚIONALÍSM s.n. 1. Încredere în rațiune, în capacitatea acesteia de a cunoaște realitatea. 2. Concepție în teoria cunoașterii care consideră rațiunea drept unic izvor al cunoașterii, afirmând că necesitatea și universalitatea nu pot fi deduse din experiență, prin generalizarea ei, ci numai din rațiune, unde există independent de experiență, aprioric. [Cf. fr. rationalisme]. Vezi definitia »

TABUÍSM s. n. caracter de tabu, interdicție bazată pe tabu. (< tabui + -ism) Vezi definitia »

MONOFIZITÍSM s. n. Doctrină creștină care susține uniunea divină și umană a lui Cristos într-o singură natură. – Monofizit + suf. -ism. Vezi definitia »

ARGIRÍSM s.n. Intoxicație cu săruri de argint, care provoacă o colorație a pielii și a conjunctivelor; argiroză. [< fr. argyrisme]. Vezi definitia »