hrísmă s. f. – Mir, untdelemn sfințit. Ngr. χρϊσμα. Înv. Vezi definitia »

PRECIRÓZĂ s. f. stare morbidă a ficatului constând dintr-un asamblu de semne care precedă pe acelea ale cirozei. (< fr. précirrhose) Vezi definitia »

CICÁDĂ s. f. denumire dată insectelor homoptere cu corpul scurt și gros și cu capul mare, terminat printr-o proeminență ascuțită, al căror mascul emite un țârâit caracteristic; greier. (< lat. cicada) Vezi definitia »

OXIDÁZĂ s. f. enzimă în celulele vegetale și animale, care catalizează reacțiile de oxidare a unei substanțe chimice. (< fr. oxydase) Vezi definitia »

SINÉZĂ s.f. Silepsă. [Cf. gr. synesis – reunire]. Vezi definitia »