DESPICÁ, despíc, vb. I. 1. Tranz. A tăia, a sparge de-a lungul, desfăcând în două sau în mai multe bucăți. ◊ Expr. A despica părul (sau firul) în patru = a cerceta prea cu de-amănuntul, cu minuțiozitate exagerată. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) frânge, a (se) sfâșia. 2. Tranz. și refl. A (se) crăpa, a (se) spinteca (pe o anumită porțiune). ♦ Refl. (Despre muguri) A plesni, a se deschide. ♦ Tranz. (Rar) A despărți, a separa. 3. Tranz. A străbate de-a curmezișul (văzduhul, o mulțime compactă etc.). 4. Tranz. Fig. A pătrunde cu perspicacitate un lucru complex; a analiza, a interpreta, a explica, a dezlega; p. ext. a expune amănunțit. – Lat. *despicare. Vezi definitia »

ANDROMACA (în „Iliada”), soția lui Hector și mama lui Astianix. Simbol al durerii demne. După căderea Troiei, a devenit sclava lui Pirus, fiul lui Ahile. Vezi definitia »

DEZAFURCÁ vb. tr. (mar.) a desface cheia de afurcare și a vâra una din cele două ancore afurcate. (după fr. désaffourchage) Vezi definitia »

GELIFICÁ vb. tr., refl. (despre o soluție coloidală) a (se) transforma în gel. (< fr. gélifier) Vezi definitia »

CLASIFICÁ, clasífic, vb. I. Tranz. A împărți sistematic, a repartiza pe clase sau într-o anumită ordine. ♦ Refl. și tranz. A ocupa sau a stabili cuiva un anumit loc la un examen, la un concurs etc. pe baza notelor, calificativelor, rezultatelor obținute. – După fr. classifier. Vezi definitia »