Definita cuvantului sfărâma
SFĂRÂMÁ, sfărâm, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) sparge, a (se) desface în bucăți mici; a (se) fărâmița, a (se) zdrobi. ◊ Expr. (Tranz.) A sfărâma lanțurile (robiei) = a cuceri libertatea. A-și sfărâma capul (sau mintea) = a depune eforturi deosebite, a se zbate, a se frământa pentru ceva. ♦ Fig. A (se) destrăma, a (se) spulbera, a (se) împrăștia, a (se) risipi. 2. Tranz. A omorî, a distruge, a nimici. 3. Refl. Fig. A se zbate, a se chinui, a se strădui să... [Var.: sfărmá vb. I] – Pref. s- + fărâma.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sfărâma
cema s. invar. (țig.) sat. Vezi definitia »
ACÚMA adv. v. acum. Vezi definitia »
șandramá (șandramále), s. f. – 1. Șopron, refugiu. – 2. Baracă, colibă, cocioabă. – Mr. săndărmae. Tc. sundurma (Șeineanu, II, 335; Tiktin; Lokotsch 1948), dar der. este dificilă fonetic. Vezi definitia »
DEPRIMÁ vb. I. tr., refl. A (se) mâhni, a (se) întrista, a (se) descuraja. [P.i. deprím. / < fr. déprimer, cf. it. deprimere]. Vezi definitia »
BLESTEMÁ, bléstem, vb. I. Tranz. A exprima un blestem împotriva cuiva. ♦ Intranz. A înjura, a ocărî; a huli. ♦ A cârti, a se revolta împotriva vieții, a soartei etc. [Prez. ind. acc. și: blestém] – Lat. *blastemare (< blasphemare). Vezi definitia »