grápă (grápe), s. f. – 1. Greblă. – 2. (Înv.) Steag. Sl. (bg.) grapa „greblă” (Cihac, II, 127; Scriban), cf. pol. grabie „greblă”. Schimbarea b › p trebuie să fie sl. cf. bg. grapa „asperitate”, urmă lăsată de „vărsatul-de-vînt”, sb. grabac „sfîșiere”, față de rapav „sfîșiat”. S-a invocat adesea got. greipan › germ. greifen (REW 4760; Giuglea, Contribuții, 8-10), și, pentru a evita dificultatea unui împrumut vechi din germ., s-a presupus medierea alb. grep „cîrlig”, grepth „clanță” (Philippide, II, 715; Pușcariu, Dacor., VIII, 293; DAR; Rosetti, II, 117); însă această soluție pare mai puțin convingătoare decît cea dinainte. – Der. grăpa, vb. (a grebla); grăpiș, adv. (dificil, anevoie). Vezi definitia »

ASINÁPSĂ s. f. absență a împerecherii cromozomilor omologi, în profaza meiotică. (< fr. asynapse) Vezi definitia »

PITÚRĂ, pituri, s. f. Vopsea specială, făcută din ulei de in sau din rășini, pentru nave sau ambarcații. – Din it. pittura. Vezi definitia »

LÍSĂ s.f. 1. Bară orizontală așezată între stâlpii unei balustrade. 2. Bară metalică sau de lemn montată perpendicular pe cadrele fuzelajului sau pe nervurile aripii unui avion. [< fr. lisse]. Vezi definitia »

CICATRÍCULĂ s. f. 1. cicatrice mică. 2. disc mic care închide nucleul femel al oului. 3. cicatrice pe tulpină sau pe ramură la locul de desprindere a pețiolului. (< fr. cicatricula) Vezi definitia »