BUBUITÚRĂ, bubuituri, s. f. Bubuit. – Din bubui + suf. -(i)tură. Vezi definitia »

BÓMBĂ s. f. 1. proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., la bombardamentele de aviație. ♦ ~ atomică (nucleară) = dispozitiv având ca exploziv energia nucleară dezvoltată prin reacția de fuziune în lanț a nucleelor unor elemente grele (uraniu, plutoniu); bombă A; ~ cu hidrogen = dispozitiv a cărui explozie se datorește energiei termonucleare dezvoltate prin reacția de fuziune a nucleelor de hidrogen (deuteriu, tritiu); bombă H, bombă termonucleară. ◊ ~ vulcanică = bucată de lavă azvârlită de un vulcan, la începutul erupției. 2. recipient în medicină pentru gaze sau substanțe radioactive. 3. (peior.) cârciumă sordidă, rău famată. 4. (fig.; sport) lovitură puternică de minge. 5. (fam.) știre, fapt care produce senzație. (< fr. bombe) Vezi definitia »

mură-n gură expr. lucru fără muncă / fără osteneală / de-a gata. Vezi definitia »

păujeálă, păujéli, s.f. (reg.) bunăstare, chiverniseală. Vezi definitia »

ALICÓTĂ adj. parte ~ = mărime care se cuprinde de un număr exact de ori într-un întreg. (< fr. aliquote) Vezi definitia »