EPIFENOMENALÍSM s.n. Concepție antiștiințifică potrivit căreia conștiința este un epifenomen. [Var. epifenomenism s.n. / cf. fr. épiphénoménisme]. Vezi definitia »

guvernamentalísm s. n. atitudine politică constând în a susține, a aproba sistematic puterea. (din fr. gouvernamentalisme) Vezi definitia »

EPILOGÍSM s. n. raționament prin care se trage concluzia asupra existenței sau naturii unui element necunoscut, pe baza existenței sau naturii unui element cunoscut; calcul, reflecție, examen. (< fr. épilogisme, gr. epilogismos) Vezi definitia »

PREROMANTÍSM s.n. Curent literar apărut în sec. XVIII, caracterizat prin lupta împotriva normelor rigide ale clasicismului, prin gustul pentru pitoresc și exotic, prin cultul sensibilității și al naturii, care a deschis drumul romantismului, principiilor și tendințelor acestuia. [Cf. fr. préromantisme]. Vezi definitia »

VOCALÍSM s. n. 1. Sistem al vocalelor unei limbi, din punct de vedere fonetic și fonologic, într-un anumit moment al evoluției sale. 2. Parte, capitol al foneticii istorice a unei limbi, care se ocupă cu studiul vocalelor. – Din fr. vocalisme. Vezi definitia »