DOTÁȚIE s. f. capacitate înnăscută care face posibile performanțe; dotare (2). ◊ mijloace materiale puse la dispoziția cuiva prin dotare. (< fr. dotation, lat. dotatio) Vezi definitia »

GERONTOPSIHOLOGÍE s. f. studiul psihologiei bătrânilor. (< geronto- + psihologie) Vezi definitia »

MICROGRAFÍE s. f. 1. studiul microscopic al unui obiect. 2. studierea la microscop a structurii metalelor și aliajelor metalice. 3. scriere măruntă, până la ilizibilitate. (< fr. micrographie) Vezi definitia »

–FAZIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) vorbire”, „de vorbire”. [< fr. -phasie, cf. gr. phasis]. Vezi definitia »

FLEGMAZÍE s. f. inflamație internă; flogoză. (< fr. phlegmasie) Vezi definitia »