SKELETÓN s.n. v. scheleton. Vezi definitia »

PENTATLÓN s.n. 1. Ansamblu de cinci jocuri atletice la vechii greci (aruncare cu discul, luptă, salt, fugă, aruncare cu sulița). 2. Concurs sportiv constând din cinci probe diferite la care participă aceiași sportivi. [Pl. -oane, -onuri. / < fr., gr. pentathlon, cf. pente – cinci, athlon – luptă]. Vezi definitia »

COLÓN¹ s.m. (La romani) Muncitor agricol care, fără să fie sclav, era legat de pământul pe care îl lucra, fiind obligat să plătească dijmă proprietarului și să presteze corvezi. [< lat. colonus]. Vezi definitia »

FLOCÓN s.n. (Chim.) Aglomerare de particule, mai ales în soluții coloidale. [< fr. flocon, cf. lat. floccus]. Vezi definitia »

ALOFÓN s.n. (Lingv.) Variantă a aceluiași sunet sau fonem. [< engl. allophone]. Vezi definitia »