EXERÉZĂ s. f. ablațiune (1). (< fr. exérèse) Vezi definitia »

BRÁMĂ, brame, s. f. Semifabricat obținut prin laminarea lingourilor de oțel, cu secțiunea dreptunghiulară sau pătrată, cu muchii rotunjite și cu suprafața striată sau punctată. – Din fr. brame. Vezi definitia »

jeguiálă (jiguiálă), s.f. (reg.) arsură sau acreală pe gât; ogic. Vezi definitia »

ARIERPLÁJĂ s.f. (Geol.) Porțiune de plajă situată între linia atinsă de apele cele mai mari și baza falezei. [<fr. arrière-plage]. Vezi definitia »

ceápă (cépe), s. f. – 1. Plantă leguminoasă comestibilă. – 2. Bulb de plantă. – 3. (Arg.) Ceas de buzunar. – Mr. țeapă, megl. țępă. Lat. caepa (Pușcariu 327; Candrea-Dens., 297; REW 1817; DAR); cf. alb. kjepë (Meyer 223; Phillippide, II, 636), friul. tševe, prov. sebo, fr. cive, cat. ceba, sp. cebolla). Der. cepar, s. m. (vînzător de ceapă), pe care Pușcariu 334; Candrea-Dens., 298 și REW 1818 îl consideră reprezentant al lat. caeparius, dar care pare mai curînd der. intern; cepar, s. n. (plăcintă cu ceapă); cepesc, adj. (ca ceapa; se spune despre o varietate de mere); cepărie, s. f. (loc semănat cu ceapă). Vezi definitia »