Definita cuvantului sincițiu
SINCÍȚIU, sinciții, s. n. Masă de protoplasmă care conține un mare număr de nuclee, provenită din fuziunea mai multor celule sau dintr-o multiplicare foarte activă a celulelor. – Din fr. syncytium.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sincițiu
CEALMAGÍU, cealmagii, s. m. (Înv.) Bărbat care purta cealma; p. restr. turc. – Cealma + suf. -giu. Vezi definitia »
MONOCÁZIU s. n. inflorescență cimoasă unipară, cu axa terminată în floare. (< fr., lat. monochasium) Vezi definitia »
chíu interj. – 1. Exprimă bucuria și entuziasmul; ovație. – 2. Exprimă durerea: vai! – 3. (S. n.) Durere, chin, suferință. Creație spontană. – Der. chiui, vb. (a striga; a răcni; a chema în gura mare; a striga de bucurie; a spune o chiuitură); chiot, s. n. (strigăt, țipăt), der. de la vb. cu suf. -ot, ca sgomot, chicot (după DAR der. direct de la interj.); chioti (var. chihoti), v.b. (a striga, a țipa; a cînta foarte tare); chiuială, s. f. (strigăt); chiuit, s. n. (strigăt); chiuitură, s. f. (strigăt; compoziție cu caracter de epigramă care se recită de obicei în timpul jocului popular); chiuitor, adj. (care chiuie). Nu se vede legătura pe care încearcă să o stabilească Pascu, Lat., 257, între aceste cuvinte și lat. pῑpῑre. Vezi definitia »
CARMANGÍU, carmangii, s. m. Persoană care lucrează în carmangerie. – Din tc. dial. karmancı. Vezi definitia »
DESERVÍCIU s. n. fapt care dezavantajează; contraserviciu (2). (< des- + serviciu) Vezi definitia »