PRECLÁSIC, -Ă, preclasici, -ce, adj. Care este anterior perioadei clasice, care datează din epoca premergătoare clasicismului. ♦ (Substantivat) Scriitor sau creator de artă din această perioadă. – Din fr. préclassique. Vezi definitia »

ELEÁTIC, -Ă adj. Al eleaților, de eleat. [Pron. -le-a-. / cf. fr. éléatique, lat. eleaticus]. Vezi definitia »

protétic, protétică, adj. (înv.) care este proiectat, plănuit. Vezi definitia »

SERAFÍMIC, -Ă, serafimici, -ce, adj. (Rar) Serafic. – Serafim + suf. -ic. Vezi definitia »

SEMÁNTIC, -Ă I. adj. referitor la semantică; semasiologic. ♦ câmp ~ = ansamblu de cuvinte aflate într-o strânsă corelație de sens. II. s. f. 1. ramură a lingvisticii care studiază sensurile cuvintelor și evoluția lor în timp; semasiologie. ◊ sens lexical; (p. ext.) semnificație; semantism. ♦ ă artei = ramură a semanticii care se ocupă cu înțelesul cuvintelor în limbajul literar. 2. parte a semioticii care studiază raportul semnelor cu obiectele desemnate. ♦ (fil.) ~ generală = curent apărut la începutul sec. XX în SUA, care cercetează limbile „naturale” mai ales din punct de vedere sociologic și pragmatic. 3. (inform.) ansamblul regulilor ce definesc înțelesul fiecărui program, semnificația propozițiilor într-un limbaj. ◊ teoria interpretării unui anumit sistem formalizat prin alt sistem formalizat. (< fr. sémantique) Vezi definitia »