Definita cuvantului singuratic
SINGURÁTIC, -Ă, singuratici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care trăiește departe de alte persoane, izolat de societate; retras, singur (1); (despre manifestările oamenilor) propriu, caracteristic pentru un om singuratic (1), de om singuratic. ♦ (Despre acțiuni omenești) Care este făcut în singurătate, fără să fie știut de cineva, tainic. ♦ (Rar) Unic, singur (3); izolat, singular (2). 2. (Despre lucruri, așezări omenești etc.) Care este izolat, care este departe de alte așezări omenești etc.; solitar; p. ext. liniștit. O căsuță singuratică. 3. (Gram.; înv.; și substantivat, n.) Singular (1). [Var.: singurátec, -ă adj.] – Singur + suf. -atic.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu singuratic
TRÓPIC2, -Ă adj. referitor la tropi (2); figurat, alegoric. (< fr. tropique) Vezi definitia »
NUMULÍTIC, -Ă adj. Care conține fosile de numuliți. ♦ Care datează din perioada paleogenă. // s.n. Paleogen. [< fr. nummulitique]. Vezi definitia »
FÁTIC, -Ă adj. Funcție fatică = funcție (determinată de Roman Jakobson) pe care o au cuvintele rostite într-un dialog, de a stabili sau menține contactul dintre partenerii actului de comunicare. [< engl. fatic]. Vezi definitia »
GONIOMÉTRIC, -Ă, goniometrici, -ce, adj. Care aparține goniometriei, privitor la goniometrie. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniométrique. Vezi definitia »
HOLOENDOBIÓTIC, -Ă adj. (despre ciuperci) care trăiește toată viața în interiorul unui alt organism. (< fr. holoendobiotique) Vezi definitia »