Definita cuvantului singurătate
SINGURĂTÁTE, (2) singurătăți, s. f. 1. Faptul de a fi singur (1); starea celui care trăiește singuratic (1); spec. izolare morală. 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (și de animale); pustietate; p. ext. izolare. – Singur + suf. -ătate.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu singurătate
INSAȚIETÁTE s. f. (Rar) Lăcomie; (fig.) aviditate, nesaț; (rar) insațiabilitate. [Pr.: -li-e-] – In1- + sațietate. Vezi definitia »
SINCRONITÁTE s.f. (Liv.) Sincronicitate. [Et. incertă]. Vezi definitia »
FUNCȚIONALITÁTE s.f. Caracter, aspect funcțional. [Cf. it. funzionalità]. Vezi definitia »
SEMIPÚNTE s. f. (mar.) porțiune a punții principale în pupa arborelui mare. (< semi- + punte) Vezi definitia »
productibilitáte s.f. (înv.) productivitate. Vezi definitia »