MOȘNENÉSC, -EÁSCĂ, moșnenești, adj. (În orânduirea feudală, în Țară Românească) Care aparține moșnenilor (1), privitor la moșneni, de moșnean; răzeșesc, moștenesc. – Moșnean + suf. -esc. Vezi definitia »

BANDITÉSC, -EASCĂ, banditești, adj. Tâlhăresc. – Din bandit + suf. -esc. Vezi definitia »

GROTÉSC, -Ă adj. De un comic exagerat; caraghios, nenatural; ciudat, bizar. // s.n. 1. Categorie estetică prin care se definește contrariul sublimului, caracterul a ceea ce este grotesc. 2. Gen de ornamentație de origine romană, reintrodus în epoca Renașterii, constând într-o decorație fantastică, pictată sau sculptată, alcătuită din motive geometrice vegetale, animale și personaje (bizare) îmbinate cu arabescuri. [Cf. fr. grotesque, it. grottesco < grotta – peșteră]. Vezi definitia »

fălcésc, fălceáscă, adj. (reg., înv.) care ține de falce (v.), referitor la falce; de întinderea unei fălci. Vezi definitia »

FECIORÉSC², -EÁSCĂ, feciorești, adj. Care aparține feciorilor (2), privitor la feciori, specific feciorilor. Dans fecioresc. ♦ (Substantivat, f.) Nume dat mai multor dansuri populare în care băieții execută unele figuri de virtuozitate; melodie după care se execută aceste dansuri. – Fecior + suf. -esc. Vezi definitia »