METÁL s.n. 1. Element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, ductil și maleabil, de obicei solid la temperatura obișnuită. 2. Aliaj al unor metale (1). [Pl. -le, -luri. / cf. fr. métal, germ. Metall < lat. metallun]. Vezi definitia »

CONTRADICȚIONÁL, -Ă adj. (Rar) Contradictoriu. [Pron. -ți-o-. / < contradicție + -onal]. Vezi definitia »

REGIONÁL, -Ă adj. referitor la o regiune. ◊ (s. f.) unitate organizatorică a unei organizații politice, economice sau de masă, corespunzătoare unei regiuni administrative. (< fr. régional) Vezi definitia »

DECINORMÁL, -Ă adj. (despre soluții) cu concentrație de zece ori mai mică decât aceea a unei soluții normale. (< fr. décinormal) Vezi definitia »

CRISTÁL, (2) cristale și (1) cristaluri, s. n. 1. Sticlă de o fabricație specială, transparentă și perfect incoloră, cu însușirea de a refracta puternic lumina, întrebuințată pentru fabricarea lentilelor optice și a unor obiecte de lux. ♦ Obiect fabricat din cristal (1). 2. Substanță minerală solidă, omogenă, cu o structură internă regulată, care se prezintă sub forma unor poliedre. ◊ Cristal de stâncă = varietate transparentă, incoloră, de cuarț, care se prezintă în cristale mari și care este folosită în industria optică, în radiotehnică, ca piatră semiprețioasă etc. 3. (În sintagma) Cristale lichide = substanțe mezomorfe folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de afișare. – Din fr. cristal, lat. crystallus. Vezi definitia »