REBÉC, rebecuri, s. n. Vechi instrument muzical în formă de lăută cu trei coarde, folosit de menestrelii medievali și introdus în Europa de arabi. – Din fr. rebec. Vezi definitia »

AZTÉC, -Ă I. adj., s. m. f. (amerindian) care face parte dintr-o uniune de triburi din regiunea centrală a Mexicului. ◊ (s. n.) dialect vorbit de azteci. II. adj. care aparține aztecilor. ♦ arta ~ă = arta precolumbiană. (< fr. aztèque) Vezi definitia »

CEC³- v. ceco-. Vezi definitia »

CEC¹ s.n. Ordin de plată emis de posesorul unui cont curent către o bancă pentru a plăti prezentatorului suma înscrisă în el. [Pl. -curi. / < engl. check]. Vezi definitia »

SPARDÉC s. n. (mar.) punte continuă (fără tambuchiuri) înapoia centrului navei, deasupra punții principale. (< fr., engl. spardeck) Vezi definitia »