HELIOTROPÍSM s. n. Proprietate pe care o au unele plante de a se îndrepta spre soare sau spre altă sursă de lumină; fototropism. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliotropisme. Vezi definitia »

PRECLASICÍSM s.n. Perioadă a istoriei muzicii care pregătește apariția clasicismului. [Cf. fr. préclassicisme]. Vezi definitia »

CONVENȚIONALÍSM s. n. Caracterul a ceea ce este convențional; (în artă) tendință idealistă de a se conforma regulilor deja acceptate, fără o percepere proprie, realistă, a faptelor. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. conventionalisme. Vezi definitia »

HOMOZIGOTÍSM s. n. însușire a organismelor homozi-gote. (< fr. homozygotisme) Vezi definitia »

GALVANOTACTÍSM s. n. reacție a organismelor vii față de un curent electric continuu. (< fr. galvanotactisme) Vezi definitia »