motấlcă, motấlci, s.f. (reg.) ghem, moțoi; umblătură. Vezi definitia »

TRÉNĂ, trene. 1. Partea de dinapoi a unor rochii, care se târăște pe jos; coadă lungă la o rochie. ◊ Expr. A duce trena = a urmări (pe cineva) pretutindeni, a se ține scai de cineva. 2. Viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc. ◊ Expr. A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă atletică, ciclistă etc. – Din fr. traîne. Vezi definitia »

BOÁRNĂ, boárne, s. f. (Trans.) Muscă. (cf. bornăi) Vezi definitia »

APOGIATÚRĂ, apogiaturi, s. f. Ornament melodic care constă dintr-unul sau mai multe sunete secundare care precedă sunetul principal (aflat la altă înălțime). [Pr.: -gi-a-] – Din it. appoggiatura. Vezi definitia »

ETÁPĂ s. f. 1. interval de timp; stadiu, fază. 2. oprire scurtă în timpul unei călătorii. ◊ distanță parcursă de trupele în marș într-un timp anumit. 3. porțiune a unei curse sportive de fond care trebuie parcursă fără oprire. ◊ parte dintr-o competiție sportivă care se dispută succesiv într-un interval mare de timp. (< fr. étape) Vezi definitia »