MÍNIM s.n. Limită inferioară în ceea ce privește cantitatea, calitatea etc. [Pl. -uri, var. minimum s.n. / < fr., lat. minimum]. Vezi definitia »

PRIM, -Ă adj., num. ord. 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii. ◊ Materie primă = material prin a cărui prelucrare se obțin produse finite. 2. Cel mai bun; cel mai însemnat etc. ◊ De prim rang = de calitate superioară. 3. Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. // Element prim de compunere savantă cu sensul „întâi”, „primul”. [Var. primi-, primo-. / < lat. primus, cf. fr. primi-, it. primo-]. Vezi definitia »

sinonim cu a pizdi, a targe pe cineva in teapa Vezi definitia »

pătrím, -ă, adj. (înv.) îngrozitor, înspăimântător; teribil. Vezi definitia »

ȚINTERÍM s. n. v. țintirim. Vezi definitia »