NEPRIINCIÓS, -OÁSĂ, nepriincioși, -oase, adj. (Rar) Neprielnic. [Pr.: -pri-in-] – Ne- + priincios. Vezi definitia »

PRINÓS, prinosuri, s. n. (În antichitate) Dar² oferit divinității; p. ext. dar² oferit unui stăpânitor. ♦ Fig. Omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admirație, de recunoștință; contribuție adusă în slujba unei cauze. – Din sl. prinosŭ. Vezi definitia »

ACINÓS, -OÁSĂ adj. (despre glande) de forma unor boabe de strugure. (< fr. acineux) Vezi definitia »

SCÂRBÓS, -OÁSĂ, scârboși, -oase, adj. 1. Care provoacă scârbă (1), greață, repulsie, silă; dezgustător, respingător, grețos. 2. Care inspiră dispreț; josnic, detestabil. ♦ Expr. A fi scârbos la gură sau a avea gură scârboasă = a întrebuința vorbe urâte, triviale. 3. (Fam.; despre oameni) Care se îngrețoșează ușor, căruia i se face ușor greață. 4. (Fam.; despre oameni) Greu de mulțumit; dezagreabil, nesuferit. – Scârbă + suf. -os. Vezi definitia »

TĂPĂLĂGÓS, -OÁSĂ, tăpălăgoși, -oase, adj. (Reg.) 1. (Despre oameni și animale) Care are picioarele mari și un mers greoi; tăpălog, tăpănos. 2. (Despre plante) Cu frunze mari, late. – Tăpălagă + suf. -os. Vezi definitia »