SECHÉSTRU s.n. 1. Încredințarea (prin hotărâre judecătorească), unei a treia persoane, a unui bun asupra căruia există un litigiu. ♦ Măsură de asigurare ordonată de justiție sau luată de fisc, constând în aplicare de sigiliu sau dare în păstrare unei terțe persoane a bunurilor unui debitor. 2. Fragment osos rămas în țesuturi după o fractură sau infecție a osului. [< fr. séquestre, lat. sequestrum]. Vezi definitia »

acru Vezi definitia »

CURENTOMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea direcției și vitezei curenților acvatici. (< fr. courantomètre) Vezi definitia »

PẮSTRU s. m. 1. (Înv. și reg.) Persoană sau colectivitate care păstrează ceva, care face să dăinuiască. 2. (Fam.) Închisoare. – Din păstra (derivat regresiv). Vezi definitia »

ACETIMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea tăriei oțetului; acetometru. (< fr. acetimètre) Vezi definitia »