sporíci, sporíci, s.m. (pop.) 1. numele mai multor plante erbacee cu tulpina ramificată; măturică, măturiță, spor, sporicea, sporișin, spornic, verbină, urzicuță. 2. troscot. 3. (reg.; în forma: sporiș) nume de plantă; poala-Sfintei-Mării. 4. (înv.) cactus. 5. (înv.) nume de plantă; lumânîrică. Vezi definitia »

bui(e)cí, bui(e)césc, vb. IV (reg.) 1. (despre plante și vite) a crește peste măsură, a se dezvolta, a-i merge bine. 2. (despre oameni) a fi arogant, a se îngâmfa. Vezi definitia »

piocí, piocésc, vb. IV (reg.) 1. (despre păsări și puii lor) a piui. 2. (despre oameni) a vorbi cu voce subțire, pițigăiată; a pioncăi, a pioncăni. 3. a vorbi încet, slab, stins, a pioncăni. Vezi definitia »

VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. Vezi definitia »

ZĂDĂRNICÍ, zădărnicesc, vb. IV. Tranz. A Face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. – Din zadarnic. Vezi definitia »