MÂRÂÍT s. n. Faptul de a mârâi; (în special) sunete specifice scoase de câinii ațâțați, nemulțumiți; mârâială, mârâitură. – V. mârâi. Vezi definitia »

GRATUÍT, -Ă, gratuiți, -te, adj. Care nu costă nimic, care este dat sau primit fără nici o plată. ♦ Fig. Care se dovedește inutil, nejustificat. – Din fr. gratuit, lat. gratuitus. Vezi definitia »

OCÂRMUÍT, -Ă, ocârmuiți, -te, adj. (Rar) Care este condus, guvernat, administrat (de cineva). – V. ocârmui. Vezi definitia »

TÂRȘÂÍT¹ s. n. Faptul de a (se) târșâi; zgomot produs de ceva care se târșâie sau este târșâit; târșâială, târșâitură. [Var.: (reg.) târșiít s. n.] – V. târșâi. Vezi definitia »

PIVNICERÍT s. n. 1. Dare care se plătea în țările române, în epoca feudală, de către producătorii de vinuri. 2. Dreptul de a încasa pivniceritul (1). – Pivnicer + suf. -it. Vezi definitia »