ALEATÓRIU, -IE, aleatorii, adj. (Jur.) Care depinde de o împrejurare viitoare și nesigură, întâmplător. Venituri aleatorii. [Pr.: -le-a-. – Var.: aleatór, -oáre adj.] – Din fr. aléatoire, lat. aleatorius. Vezi definitia »

AUSPÍCIU, auspicii, s. n. 1. (În practicile superstițioase ale antichității romane) Prevestire făcută după zborul sau cântecul păsărilor. ◊ (Astăzi în expr.) Sub cele mai bune auspicii = în împrejurări favorabile. 2. (În expr.) Sub auspiciile cuiva = sub patronajul, sub protecția cuiva. [Pr.: a-us-] – Fr. auspice (lat. lit. auspicium). Vezi definitia »

ACRÍU, -ÍE, acrii, adj. (Rar) Cam acru²; acrișor; acruț. – Acru² + suf. -iu. Vezi definitia »

TURALÍU, -ÍE, turalii, adj. (Înv.) Care poartă emblema sultanului, cu turaua acestuia. – Tc. turalı. Vezi definitia »

numărătoríu s.m. sg. (înv.; în sintagmă) numărătoriu de stele = astrolog. Vezi definitia »