HIDRÁRI s. m. pl. ordin de celenterate marine, cu excepția hidrei de apă dulce. (< fr. hydraires) Vezi definitia »

nansúsuri s.n. pl. (înv.) capricii, nazuri. Vezi definitia »

BOGLARI (‹ magh.) s. m. pl. Plantă erbacee, foarte toxică, din familia ranunculaceelor, anuală sau bienală, înaltă de 20-50 cm, cu flori mici, galbene, dispuse pe un receptacul conic, răspîndită în locuri mocirloase (Ranunculus sceleratus). Vezi definitia »

FUȘERÍ, fușeresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A răscoli (1). 2. A face un lucru de mântuială; a rasoli. – Cf. fușalău. Vezi definitia »

răsărí (răsár, răsărít), vb. – 1. A încolți, a miji, a crește (o plantă, părul, coarnele etc.). – 2. A ieși stelele și luna. – 3. A-și croi drum, a se arăta. – 4. A se dezvolta, a crește (desprec copii). – 5. A se ivi, a se arăta pe neașteptate. – 6. A se trezi speriat. – 7. A-i trece prin cap. – 8. (Familiar) A se asemăna, a avea asemănare. – Mr. arsar, arsarire, megl. răsar, răsăriri. Lat. *resalĭre (Pușcariu 1440; REW 7540; Densusianu, GS, II, 322), cf. it. risalire, sp. resalir, port. resair. Sensul 8 se explică prin expresia glumeață seamănă, dar nu răsare, în care intră în joc cele două sensuri ale lui seamănă „este asemănător” și „a pune sămînța în pămînt”. – Der. răsărit, s. n. (ivirea soarelui; Levant, Est); răsărită, s. f. (înv., apariția soarelui); răsăritean, adj. (oriental); răsăritură, s. f. (tresărire). – Cf. sări. Vezi definitia »