Definita cuvantului capelatură
CAPELATÚRĂ, capelaturi, s. f. (Mar.) Capelare. – Capela + suf. -tură.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu capelatură
BURFUIÁLĂ, burfuieli, s. f. (Reg.) Acțiunea de a burfui și rezultatul ei. Vezi definitia »
ADIABÁTĂ s. f. curbă care reprezintă grafic transformarea adiabatică. (< fr. adiabate) Vezi definitia »
GARGÚSĂ, garguse, s. f. (Mil.) Săculeț de pânză cu încărcătura de praf de pușcă folosită la tunurile de calibru mare. – Din fr. gargousse. Vezi definitia »
PERSOÁNĂ s. f. 1. individul uman considerat prin totalitatea însușirilor fizice și psihice; ființă omenească, ins. ♦ în ~ = a) personal. b) în carne și oase. ♦ (jur.) ~ fizică = om privit ca subiect cu drepturi și obligații. ~ juridică = întreprindere, instituție etc. căreia legea îi acordă drepturi și datorii, recunoscută ca subiect de drept. 2. categorie gramaticală specifică verbului și unor pronume, care indică pe cel căruia i se adresează sau pe cel despre care se vorbește; fiecare dintre formele flexionare prin care se exprimă această categorie. (< lat. persona, fr. personne) Vezi definitia »
a o trage groasă expr. (intl.) a comite un furt de mare valoare. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z