PIOGÉN, -Ă, piogeni, -e, adj. (Med.; despre răni) Care produce puroi; (despre agenți patogeni) care determină producerea puroiului. [Pr.: pi-o-] – Din fr. pyogène. Vezi definitia »

ZEN s.n. Sectă budistă din Japonia care se bazează pe educarea unei anumite conduite, pe o tehnică specială de meditație filozofică, menită să stimuleze concentrarea gândirii. (din fr. zen) Vezi definitia »

PAÍNJEN s. m. v. păianjen. Vezi definitia »

AUTOTRÉN s. n. ansamblu format dintr-un autovehicul cu una sau mai multe remorci; (mil.) convoi de automobile. (< it. autotreno) Vezi definitia »

POLIXÉN¹ s. n. amestec natural de platină și fier. (< fr. polyxène) Vezi definitia »