CIOBULÉȚ, ciobulețe, s. n. Diminutiv al lui ciob. – Ciob + suf. -uleț. Vezi definitia »

coréț (coréțe), s. n. – (Mold.) Măsură de capacitate pentru produse solide, echivalînd aproximativ cu o sută de litri. Rut. korec (DAR). Vezi definitia »

BRESTOVĂȚ, com. în jud. Timiș; 890 loc. (1991). Vezi definitia »

sgîț- – Rădăcină expresivă care pare să indice ideea de vivacitate sau de agitație. Creație spontană, cf. hîț, bîț, fîț. – Der. sgîtie, s. f. (poreclă pentru fete zglobii) probabil cuvînt identic cu sgatie, s. f. (șarpe), a cărui formă pare greșită și pe care Geheeb 37 o leagă în mod eronat cu sl. gadŭ „animal”); sgîlț(a), interj. (imită mișcarea de clătinare); sgîlțîi (var. zgîlțîi, sgîțîi, sgî(l)țîna, sgî(l)țîni), vb. (a scutura, a zgudui), a cărui legătură cu sl. klŭcati „a palpita” sau bg. skălčištjam (Conev 60) este improbabilă; sgîlțîială (var. sgîlțîitură, sgîlțînătură), s. f. (scuturătură, clătinare). Vezi definitia »

VIȚ, víțuri, s. n. Glumă. (din germ. Witz = glumă < germ. de sus medie witze < v. germ. de sus wizzi = înțelegere, înțelepciune, judecată < got. unwitti = neștiință) [et. și WDW] Vezi definitia »