BARONÉT, baroneți, s. m. Titlu de noblețe dat în Anglia membrilor unui ordin de cavaleri și care se moștenește pe linie bărbătească; persoană care are acest titlu. – Din fr. baronnet. Vezi definitia »

SEPTÉT s.n. Ansamblu de șapte voci sau șapte instrumente care execută împreună o bucată muzicală; muzica compusă pentru un astfel de ansamblu; septuor. [Pl. -te, -turi. / < germ. Septett]. Vezi definitia »

POLISINDÉT s.n. v. polisindeton. Vezi definitia »

DETÚNET, detunete, s. n. (Rar) Detunătură. – Detuna + suf. -et. (după tuna – tunet). Vezi definitia »

CAVALÉT s. n. 1. suport pe care se așază ambarcațiile sau diferitele obiecte la bordul unei nave ori pe uscat. 2. șipcă de lemn care se fixează provizoriu pe cofrajul plăcii unui planșeu de beton. (< it. cavalletto) Vezi definitia »