CAȘCAVÁL, cașcavaluri, s. n. 1. Specie de brânză fină, tare, în formă de turte sau de roți, preparată din caș de lapte de oaie (mai rar de vacă). ◊ Expr. (Fam.) A se întinde la cașcaval = a avea pretenții exagerate. 2. (Mar.) Pană metalică folosită la fixarea arborelui gabier pe gabie. – Din tc. kașkaval. Vezi definitia »

animal Vezi definitia »

SPIRITUÁL¹, -Ă adj. 1. care aparține spiritului. ◊ intelectual, sufletesc. 2. inteligent, deștept, ager; înzestrat cu umor. (< fr. spirituel, lat. spiritualis) Vezi definitia »

MONAHÁL, -Ă adj. Călugăresc; monastic. [< monah + -al, cf. fr. monacal]. Vezi definitia »

PLEURÁL, -Ă adj. al pleurei. (< fr. pleural) Vezi definitia »