CHIOR, CHIOÁRĂ, chiori, chioare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care vede numai cu un ochi; căruia îi lipsește un ochi. 2. (Reg.; adesea substantivat) Orb. 3. (Adesea substantivat) Care nu vede bine. 4. (Adesea substantivat) Sașiu. 5. Fig. (Despre surse de lumină) Care dă o lumină slabă, insuficientă; (despre lumină) slab. ♦ (Despre ferestre) Prin care lumina străbate cu greu, care este prea mic sau (în parte) astupat. 6. (În expr.) Apă chioară = a) nume dat în ironie unor alimente lichide sau unor băuturi alcoolice prea diluate; b) vorbe lipsite de conținut. A nu avea para chioară sau (rar, substantivat) a nu avea chioară în pungă = a nu avea nici un ban. – Din tc. kör. Vezi definitia »

ELIBERATÓR, -OÁRE adj. (adesea s.) Care eliberează; dezrobitor. [< elibera + -tor]. Vezi definitia »

ATERIZÓR s.n. (Av.) Tren de aterizare. [Cf. fr. atterisseur]. Vezi definitia »

CORUPĂTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care corupe moravurile, gusturile etc. (după fr. corrupteur) Vezi definitia »

UNIFLÓR, -Ă adj. (Despre plante) Care face o singură floare. [< fr. uniflore]. Vezi definitia »