hásnă s.f. sg. (reg., înv.) folos. Vezi definitia »

MLĂDÍȚĂ, mlădițe, s. f. 1. Ramură tânără, subțire și flexibilă a unei plante lemnoase; mladă (1), lăstar, vlăstar. 2. Fig. Descendent, urmaș, odraslă. – Din bg. mladica. Vezi definitia »

a ieși la promincă expr. 1. (d. caii participanți la cursele de trap) a efectua încălzirea dinaintea cursei. 2. (deț.) a efectua plimbarea zilnică în perimetrul penitenciarului. Vezi definitia »

ȚISTUITÚRĂ, țistuituri, s. f. Țistuială. [Pr.: -tu-i-] – Țistui + suf. -tură. Vezi definitia »

AMÍNĂ, amine, s. f. Compus organic derivat al amoniacului. – Fr. amine. Vezi definitia »