NUNTÁȘ, -Ă, nuntași, -e, s. m. și f. Persoană care participă la o nuntă, care face parte din alaiul unei nunți. ♦ (Reg.) Vornicel la nuntă. – Nuntă + suf. -aș. Vezi definitia »

NAȘ², -Ă, nași, -e, s. m. și f. 1. Persoană care ține în brațe pruncul în timpul botezului, devenind astfel rudă cu familia respectivă. ◊ Expr. A fi nașul cuiva = a ști să potolească, să facă inofensiv pe cineva; a-i veni cuiva de hac, a învăța pe cineva minte. A-și găsi nașul = a da de o persoană care știe să pună la punct (pe cineva), să strunească (pe cineva). 2. Nun(ă). [Var.: (înv. și pop.) nănáș, -ă, (Înv. și reg.) nânáș, -ă s. m. și f.] – Nun + suf. -aș. Vezi definitia »

LUMINÍȘ, luminișuri, s. n. 1. Suprafață fără arbori în cuprinsul unei păduri; poiană, colnic. 2. Porțiune de cer senin. ♦ Pata de lumină. 3. (Rar) Lumină (I 1). – Lumină + suf. -iș. Vezi definitia »

SĂCĂLÁȘ, săcăláșe / săcăláșuri, s. n., variantă conform SĂCĂLUȘ. – [DEX '98] – și pl. conform săcăluș. – [DOOM 2] Vezi definitia »

PLOSCÁȘ, ploscași, s. m. (Reg.) Ploscar (4). – Ploscă + suf. -aș. Vezi definitia »