SUSPENSÍV, -Ă, suspensivi, -e, adj. (Jur.) Care suspendă, care oprește punerea în execuție a unei dispoziții, a unei prevederi etc. – Din fr. suspensif. Vezi definitia »

DISTINCTÍV, -Ă, distinctivi, -e, adj. Care caracterizează un lucru în mod exclusiv; prin care un lucru se distinge, diferă de altul; care servește pentru recunoaștere; caracteristic. – Din fr. distinctif. Vezi definitia »

TERMOREACTÍV, -Ă adj. (despre substanțe) care sub acțiunea căldurii se înmoaie și se poate prelucra, întărindu-se apoi ireversibil. (< fr. thermoréactif) Vezi definitia »

PREFIGURATÍV, -Ă, prefigurativi, -e, adj., s. n. (Livr.) (Element) care prefigurează. – Pre¹- + figurativ. Vezi definitia »

ELECTROPOZITÍV, -Ă adj. (Despre elemente, radicali, molecule) Care cedează electroni, putând elibera ioni pozitivi. [Cf. fr. électropositif]. Vezi definitia »