METANOGÉN, -Ă adj., s. n. (microorganism) care trăiește în medii calde, complet lipsit de oxigen, convertind bioxidul de carbon și oxigenul în metan. (< metan + -gen²) Vezi definitia »

ANTIGÉN s. n. substanță proteică care, introdusă în organism, stimulează formarea de anticorpi. (< fr. antigène) Vezi definitia »

BARDEEN [ba:dí:n], John (1908-1991), fizician american. Prof. la universitățile din Minessota și Illinois. Contribuții în fizica solidului și temperaturilor joase. Împreună cu W.H. Brattain și W. Shockley a inventat tranzistorul (1948) și împreună cu L.N. Cooper și J.R. Scrieffer a formulat o interpretare cuantică sub denumirea de teoria BCS. Premiul Nobel (1956), împreună cu W.H. Brattain și W. Shockley, și (1972), împreună cu L.N. Cooper și J.R. Scrieffer. Vezi definitia »

FASAMÉN s. n. lornion. (< fr. face-à-main) Vezi definitia »

HETEROANTIGÉN s. n. antigen care produce dezvoltarea de anticorpi în serul unor indivizi din specii diferite. (< fr. hétéroantigène) Vezi definitia »