INVÁR s. n. oțel aliat cu mult nichel, cu coeficient de dilatație foarte mic, folosit la fabricarea instrumentelor și a aparatelor de precizie. (< fr. invar) Vezi definitia »

RECLUZIONÁR, -Ă adj. cu caracter de recluziune. (< fr. réclusionnaire) Vezi definitia »

fliușcár, fliușcári, s.m. (reg.) bețivan. Vezi definitia »

ANGULÁR, -Ă adj. (Rar) În formă de unghi; unghiular; colțuros; angulos. [Cf. fr. angulaire, lat. angularius]. Vezi definitia »

CEFÁR, cefare, s. n. 1. Partea superioară a jugului, de forma unei bare de lemn cu două curburi, care se așază pe ceafa unor animale de tracțiune. 2. Bucată de pânză care se prinde la ceafă de chipiu, pentru a apăra ceafa de arșița soarelui; curea care se prinde la ceafă. – Ceafă + suf. -ar. Vezi definitia »