ÁRȘIȚĂ, arșițe, s. f. 1. Căldură mare și dogoritoare a soarelui; dogoare, zăduf, caniculă. 2. (Pop.; adesea fig.) Senzație de căldură (și de sete) pe care o are omul bolnav; p. gener. febră, temperatură. [Acc. și: arșíță] – Lat. [calor] *arsicia „care arde”. Vezi definitia »

ȚÁGLĂ, țagle, s. f. 1. Semifabricat de oțel cu secțiunea dreptunghiulară sau circulară, din care se laminează bare, sârme etc. și din care se forjează sau se ștanțează diferite piese; biletă. 2. Partea ascuțită a unui par, care intră în pământ. ◊ Expr. A rămâne cu ochii țaglă = a rămâne cu ochii țintă, pironiți. – Din germ. Zaggel. Vezi definitia »

DEVIÁNȚĂ s.f. (Psih.) Tip de conduită care se abate de la regulile admise de societate. [< fr. déviance]. Vezi definitia »

PILETROMBÓZĂ s. f. tromboză a venei porte. (< fr. pyléthrombose) Vezi definitia »

clitorítă (clitoríte), s. f. – Prostituată. Cuvînt argotic, de origine necunoscută. Der. de la clitoris propusă de Vasiliu, GS, VII, 110, este puțin probabilă. Vezi definitia »