BROSCÚȚ, broscuți, s. m. (Rar) Pui (mascul) de broască (1). – Din broscuță (derivat regresiv). Vezi definitia »

BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brâu; brâușor, brânișor. 2. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu. [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -uleț. Vezi definitia »

cotrofleánț s. m. – Poreclă dată germanilor. – Var. cotofleanț. Germ. Kartoffelpflanzer „cultivator de cartofi” (Borcea 184); este însă evidentă interpretarea expresivă a etimonului. Vezi definitia »

RÁBIȚ s. n. Plasă de sârmă galvanizată, cu ochiuri mari, folosită pentru fixarea tencuielilor pe suprafața unor elemente de construcție la care tencuiala aderă greu sau pentru executarea unor ornamente. – Et. nec. Vezi definitia »

clepț, clepți, s.m. (reg.) scândurică de brad din care se face șindrila; șpan. Vezi definitia »