CILÍNDRU I. s. m. 1. corp geometric care rezultă din rotirea unui dreptunghi împrejurul uneia dintre laturile sale. ◊ corp în formă de sul. ◊ ~i urinari = elemente microscopice cu aspect cilindric, în tuburile urinifere la bolnavii de nefrită; ~ central = țesut central din structura internă a rădăcinii și a tulpinii plantelor vasculare. 2. piesă în formă de tub din componența unui motor în care se deplasează pistonul. 3. piesă grea a unei mașini, care se rotește în jurul axei sale, pentru a conduce, a presa etc. un material; valț ♦ ~ compresor = tăvălug. II. s. n. joben. (< fr. cylindre, lat. cylindrus) Vezi definitia »

AEROFÍLTRU s.n. Biofiltru cu aerație artificială. [< fr. aérofiltre]. Vezi definitia »

TERMOGALVANOMÉTRU s.n. (Fiz.) Galvanometru prevăzut cu un mecanism de măsură cu termocuplu. [< fr. thermogalvanomètre]. Vezi definitia »

TRIÉDRU s.n. Figură geometrică formată din trei planuri care se intersectează două câte două. [Pron. tri-e-. / < fr. trièdre, cf. gr. tri – cu trei, hedra – bază]. Vezi definitia »

VUMÉTRU, vumetre, s. n. Aparat folosit pentru controlul modulației în sisteme de înregistrare, redare și transmitere a semnalelor audio. – Din fr. vumètre. Vezi definitia »