Definita cuvantului sperjur
SPERJÚR, -Ă, (1) sperjuri, -e, s. m. și f., (2) sperjururi, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care jură fals sau care își calcă jurământul. 2. S. n. (Rar) Faptul de a-și călca jurământul; nesocotire a unui jurământ făcut; jurământ fals făcut în fața justiției (și pedepsit de lege). – Din it. spergiuro (după jura).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sperjur
IMATÚR, -Ă adj., s. m. (copil) neajuns la maturitate. (< fr. immature) Vezi definitia »
TELÚR s. n. metaloid alb-albăstrui cu proprietăți asemă-nătoare celor ale sulfului. (< fr. tellure) Vezi definitia »
ȘARMEUR s.m. (Franțuzism) Persoană fermecătoare, care seduce printr-o atracție puternică. [Pron. -mör. / < fr. charmeur]. Vezi definitia »
a-l mânca în cur / în fund expr. (vulg.) 1. a fi indisciplinat. 2. a avea o stare de neastâmpăr, a fi agitat. 3. a fi imprudent, expunându-se unor riscuri inutile (de a fi mustrat, molestat, bătut etc.). Vezi definitia »
nur (núri), s. n. – Atracție, farmec. Tc. (arab.) nur „lumină” (Roesler 600; Loebel 70; Șeineanu, II, 273; Lokotsch 1580), cf. ngr. νούρι, alb. nur „strălucire”. Se folosește mai ales la pl. – Der. nurliu, adj. (seducător, încîntător), din tc. nurli. Vezi definitia »