ACÚSTICĂ s. f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul sunetelor. 2. Calitatea de a propaga sunetele și de a înlesni perceperea lor. – Fr. acoustique (< gr.). Vezi definitia »

dîcă s. f. – Furie, mînie. Sl. dikŭ „sălbatic” (Cihac, II, 95; Conev 100). În Trans., rar. Cf. bîzdîc. – Der. dîcos, adj. (furios, violent). Vezi definitia »

CLACHÉTĂ s.f. Instrument format din două planșete, servind a da semnalul în unele exerciții sportive etc. ♦ (Cinem.) Dispozitiv care asigură sincronismul în filmările cinematografice. [< fr. claquette]. Vezi definitia »

BIZANTINÍSTICĂ s. f. bizantinologie. (< germ. Byzantinistik) Vezi definitia »

AEROFOTOGRÁMĂ s.f. Fotogramă aeriană. [< fr. aérophotogramme]. Vezi definitia »