POMĂZUÍT, -Ă, pomăzuíți, -te, adj. (Înv.) 1. (Despre domni, mitropoliți, episcopi) Uns, miruit, învestit (cu o demnitate). 2. (Rar) Uns cu pomadă; pomădat. Ochii ei sticleau și era pieptănată și pomăzuită, de-i sta părul lins. ISPIRESCU, U. 21. Vezi definitia »

DESLUȘÍT, -Ă, deslușiți, -te, adj. (Adesea adverbial) 1. Care se aude limpede. 2. Care se vede precis. 3. Pe înțeles, lămurit, răspicat. – V. desluși. Vezi definitia »

SIDERÍT¹, siderite, s. n. Sideroză (1). – Din fr. sidérite, lat. sideritis, germ. Siderit. Vezi definitia »

sictirisít, sictirisítă, adj. (înv.) care a fost alungat în mod brutal. Vezi definitia »

spărgăluít, spărgăluítă, adj. (reg.) care se află în mare dezordine. Vezi definitia »